Sursa foto.
Am atât de multe cărți frumoase în acest zece, încât mă tem că n-o să mă pot opri la două vorbe despre fiecare, cum fac de obicei
21. Happiness by design, a lui Paul Dolan, căreia refuz încăpățânat să-i spun Rețeta fericirii, așa cum a fost tradus titlul ei este una dintre cărțile care adună la un loc rezultatele studiilor despre starea de bine. Nu în cel mai prietenos cu cititorul mod, totuși. Dar a must read dacă te preocupă tema.
22. Călărețul dragonilor, o altă carte a Corneliei Funke. Nu am idee de ce am ținut-o în dulap atâta timp până să i-o citesc lui Bogdan. E mi-nu-na-tă. Plină de suspans, de legături de prietenie probabile și improbabile, de dialoguri istețe și amuzante. Am iubit-o amândoi, fără rezerve. Mulțumim, Mari, că ai insistat s-o citim!
23. Odiseea umană, a lui Mlodinow. Am început-o în februarie… anul trecut. I-am citit pasaje întregi lui Bogdan și i-a plăcut mult. Este una dintre acele cărți despre care vă spuneam aici că am nevoie de tihnă ca să le termin. “De la viața în copaci la înțelegerea cosmosului” – exact asta e povestea pe care o spune Mlodinow aici. Nu e romance, nu e Young Adult, nu se citește pe repede înainte. Dar, boy. Visez la ziua când va fi bibliografie obligatorie în licee, alături de Lumea și demonii ei – a lui Sagan.
24. Fangirl, a doua carte tradusă la noi a lui Rainbow Rowell, cea cu Eleanor & Park, una dintre YA-urile mele preferate, cu care v-am bătut deja la cap bigtime. Nu mi-a plăcut la fel de mult Fangirl (deși am dat-o gata într-o zi și un pic). Este, totuși sensibilă și interesantă, în special dacă vreți o introducere în lumea fan-fiction-ului (despre care nu știam mare lucru înainte să citesc Fangirl).
25. Noaptea de foc este cartea autobiografică a lui Eric-Emmanuel Schmitt. Am luat-o aproape imediat ce a apărut, pentru că am citit aproape tot ce s-a tradus, de el. Este povestea unui pelerinaj în deșert și a unei nopți cu o epifanie, și când am înțeles despre ce va fi am crezut că o să fiu mai sarcastică. Dar nu, finalul o salvează. Schmitt reușește să fie deschis fără să fie exaltat și fără să cadă în ridicol.
Sursa foto.
26. Când Moș Crăciun a căzut din cer – e tot o Funke (da, avem o mică obsesie pentru ea în casa asta). A râs Laura de mine, că nu mai citește nimeni Moș Crăciun în februarie. Așa că m-am gândit serios să i-l trimit pe Codrin în bootcamp vreo săptămână, să-i explice ea 
. I-am citit-o lui Codrin deci. Una dintre primele cărți lungi, citită câte puțin, timp de aproape două luni. Pe mine nu m-a dat pe spate, pe el însă l-a încântat suficient cât să vrea să citim până la final.
27. Fetița căreia nu-i plăcea numele său. N-am citit absolut nimic de Shafak, în afară de această carte, puteți da cu roșii, it’s allright. Pe aceasta am luat-o, în afară de coperta-i fantastică, în ideea să i-o citesc lui Bogdan (ceea ce am și făcut). Părea pedantă și plictisitoare, dar s-a dovedit neașteptat de frumoasă. Este despre cărți și lumea lor minunată, dar și despre oameni și lumea lor complicată, despre complexe și despre acceptare.
28. Cum să fii și una și alta. Cu Ali Smith m-am întâlnit în Fata întâlnește băiatul și mi-a plăcut foarte mult. Următoarea întâlnire însă (Era să fiu eu) – n-a mai fost la fel de fericită, așa că am fost un pic reticentă când mi-a îndesat-o Andreea în geantă pe asta. Dar, dar. Stați să văd cum vă spun: vă rog eu frumos s-o citiți! How to be both este o poveste cu două jumătăți; formată din poveștile a două fete fără mamă, povești care se întrepătrund într-un fel uimitor. Este așa de creativ modul în care e construită și, în ciuda faptului că pare așa de insane la început, toate, absolut toate piesele pică la locul lor într-un final, încât ar fi mare păcat să fugiți din calea ei!
29. Show and tell, a lui Dan Roam. Am început-o în hangoverul de după Ali Smith, în ideea că e ușurică și are desene și se citește ușor. Ceea ce e adevărat. Totuși. Are niște idei de bun simț despre cum să faci prezentări (am privit cu alți ochi prezentările, după ea) și cum să spui povești cu ideile tale.
30. Până și asta o să treacă, de Milena Busquets. Destul de enervantă această Blanca, destul de enervantă foamea ei de flirt și apreciere și sex – în speranța că o vor ajuta să treacă mai ușor peste pierderea mamei. Dar din nou, și totuși… Și totuși, printre rânduri, prinzi din zbor câte o idee, câte un feeling, câte un gând – care te mișcă. Și dacă literatura nu e despre asta, atunci nu știu despre ce e.
“Așadar, a spus el. Cana asta de aici are în ea Apa Uitării. Cana asta de aici are Apa Aducerii Aminte. Mai întâi bei de aici. Apoi aștepți un pic. Apoi bei din cealaltă.
Dar ai turnat în amândouă din aceeași carafă, am spus eu. Amândouă au aceeași apă. Cum poate să fie asta pentru uitare și asta pentru aducere aminte?
Păi, sunt în căni diferite, a spus el.
Deci cănile sunt pentru uitare și aducere aminte și nu au nicio legătură cu apa? am întrebat.
Nu, despre apă este vorba, a spus el. Trebuie să bei apa.
Cum poate fi aceeași apă și una și alta? am întrebat eu.
E o întrebare bună, a spus el. Genul de lucru despre care mă așteptam să întrebi.
Asta ar însemna că uitarea și aducerea aminte sunt de fapt același lucru, și una, și alta, am spus eu.”
